Ce nu ştim despre vaccinuri… Patologia societăţii vaccinate.

Ca medic, am constatat o explozie de patolo­gie diversa in cadrul generatiei tinere in ciuda progreselor medicinii, progreselor din domeniul igienei, alimentatiei sau confortu­lui. Radioactivitatea aerului, poluarea solu­lui, stresul, alimentatia pot fi factori promo­tori ai diferitelor forme de cancer din ultimii ani.

Dar multitudinea de boli aparute la copii nu este ca urmare a poluarii vac­cinale? Tot mai multi copii se plang de: alergii, astenie marcata, gripe frecvente, rinite, tulburari de somn si gastro-intestinale.

Copiii pot mostenii anumite virusuri mute ce nu se manifesta in conditii elementare de igiena si nutritie, deci nu este nevoie de prevenire a bolilor prin vaccinare; ci pot dobandi imunitate nat­urala manifestand boala. Dar daca se vor vaccina, prin perturbarea sistemului imunitar se pot „destepta” acesti virusi „muti”, generand diverse boli ca: scleroza in placi, cancere.

Se practica vaccinarea obligatorie in tarile lumii a 3-a fara sa se tina cont de starea imunologica a fiecarui individ (este extrem de periculos, se introduc virusi vii sau atenuati in organismul fragilizat d.p.d.v. imunitar).

VARIOLA: a fost eradicata nu ca urmare a vaccinarii ci ca urmare a cresterii nivelului de trai (cele mai multe cazuri erau in Africa si Asia, si oricum epidemia era in declin cand au inceput campania de vaccinare). La vremea respectiva (1947 – 1979) vaccinarea a provocat mai multe imbolnaviri decat variola insasi. Profesorii I. Aleksandrowicz si B.Halibokowski de la Acade­mia de Stiinte Cracovia au publicat in „The Lancet” 1967: „vaccinarea antivariola provoaca leucemii”. Dr. B. Duperrat din Spitalul Saint– Louis publica in „La Presse Med­icale” din 1955: „vaccinarea antivariola provoaca explozie de leucemii”.

Programul OMS de eliminare a variolei nu a reusit decat dupa oprirea vaccinarilor. Timp de 30 de ani copiii au murit din cauza vaccinarii antivariola desii nu mai erau amenintati de boala naturala.

BCG (vaccine anti-tbc efectuat la nastere)

Dr. Scohy in revista „Des Clefs pour vivre” in august 1994 afirma: „S-a constatat agravarea postvaccin a predispozițiilor patologice la rinofaringite, otite, bronsite, laringite si deschide calea terenului artritic si a reumatismelor”.

Dupa un studiu, facut in India 1979, s-a raportat de catre OMS:

- Vaccinarea BCG nu are efect protector in primii 7.5 ani dupa vaccinare;

- Vaccinarea BCG este deja contestata de 50 de ani; vaccinarea BCG reprezinta de fapt inocu­larea unei tuberculozei chiar atenuata ce va evolua pana la 6–9 luni. Urmatorul vaccin se face de obicei la 2 luni adica in plina tuberculoza.

De exemplu un vaccin tetracoq contine:

- Toxine bacilului Loffler;
- Toxina bacilului Nicolair;
- 5 miliarde de bacilli de Bortetella pertusis in faza I hemolizati;
- > 100.000 virusi polio tip I inactivati cu formol;
- > 100.000 virusi polio tip II inactivati cu formol;
- > 300.000 virusi polio tip III inactivati cu formol;

Aceste doze sunt strict aceleasi, indiferent de greutate, varsta, stare de imunitate. Se aplica sug­arului de 3 kg ca unui adult de 80 kg fara a se verifica daca pacientul poate suporta aceste otravuri, virusuri sau bacilli.

ATPA(vaccin impotriva tetanosului)

Profesorul Tissot in 1947 a afirmat: „Se stie ca un bolnav vindecat de tetanos nu este niciodata imunizat contra unei a doua infectarii iar serul comercializat este ineficace (poate crea chiar o stare de anafilaxie in cazul unei a doua infectii) si produce si colibaciloza. Prevenirea tetanosu­lui se face prin curatirea si igienizarea buna a plagii infectate.

DTTAB (vaccin impotriva difteriei, tetanos, febra tifoida). Statistic, s-a constatat ca determina nefrite, afectiuni hepatice, iar la 6 luni dupa vaccin se poate constata alta boala de febra tifoida. Produce moarte subita la sugari.

Vaccinul contra tusei convulsive:

Profesorul Dick de la spitalul Middlessex, autoritate mondiala in materie de imunologie, declara in 1973 in Telegraph: „Vaccinul multiplu impotriva tusei convulsive si a difteriei poate provoca infirmitatea a numerosi copii, provocand leziuni cerebrale”.

Dr. Pilette citeaza in Survie in 1975 ca „vaccinul multiplu impotriva tusei convulsive si a dif­teriei poate provoca aparitia poliomielitei”.

Dr. Gordon T. Steward a afirma ca in Glosgow 30% din cazurile de tuse convulsive apar la paci­enti vaccinati.

Vaccinul R.O.R (rujeola, oreion — rubeola)

S-a constatat in SUA in 1990 o crestere constanta de rujeola in ciuda unei mari acoperiri vacci­nale. Din surse oficiale mortalitatea este de 20 de ori mai mare decat a aceleia inregistrate inain­tea introducerii vaccinului, datorate pneumoniei rujeolice.

Virusurile lente ce se gasesc in toate vaccinurile si mai ales in vaccinul antirujeolei se pot ascunde in tesuturile umane si pot aparea mai tarziu ca si complicatii: encefalite, scleroze multi­ple, ataxie, retard mintal, meningita aseptica, DZ, hemipareze, sindrom REYE. Tipatul ascutit este expresia unei encefalite postvaccin ce atrage o perturbare a maturizarii nervoase iar mai tarziu sa dezvolte deficit de atentie, tulburari de comportament, autism.

Potrivit O.M.S: Sansele ca rujeola sa fie contactata de cei vaccinati sunt de 15 ori mai mari fata de cei nevaccinati. Efecte postvaccin ROR: artrite, parestezii pe traiectul nervilor periferici pot aparea cu intarziere pana la 2 luni dupa vaccinare si de aceea parintii nu recunosc simptomele ca fiind cauzate de vaccin. Parintii copiilor din Marea Britanie refuza sa-si vaccineze copiii cu ROR intrucat un nou studiu a confirmat producerea autismului si a bolii Crohm la cei vaccinati.

Dr. Helmke afirma ca la mai multe luni dupa vaccinare impotriva oreionului se poate declansa diabetul zaharat.

Vaccinul ROR de tulpina URABE a fost retras de pe piata la 15 sept 1992 in Germania si Marea Britanie ca urmare a aparitiei cazurilor de meningita si a bolii Crohn.

Daca bolile copilariei se manifesta natural, se dobandeste o rezistenta la afectiuni cu caracter ereditar cum ar fi astmul sau eczemele. In acest sens, cercetatorii englezi si americani au con­statat ca femeile care au manifestat natural oreion in copilarie nu dezvolta cancer ovarian la maturitate.

Vaccinul impotriva Hepatitei B

Produce dezordini imunitare, hepatite fulminante, meningite, nevrite optice, convulsii, epilep­sii. In 1994 Pasteur – Merieux pusese la punct un vaccin antihepatic B prelevat pe culturi de celule canceroase de ovar de hamster si astfel se putea transmite individului vaccinat si oncovirusul (virusul raspunzator de cancer).

Virusul antigripal

In ianuarie 1977 Ziarul National Inquirer acuza pe oficiali, guvernul si promotorii acestei cam­panii de vaccinare contra gripei ca au trecut sub tacere riscurile evidente si cunoscute create de vaccinare, encefalite, parkinson, artrite, astm, psoriazis. Acelasi aspect se publica in British Medical Journal.

Virusii vii introdusi in organismul nostru sub forma vaccinala se pot recombina cu virusi sau retrovirusi defectivi (care nu se manifesta) care exista deja in organism si pot genera un virus hibrid deosebit de periculos. O expertiza realizata de INSERM (Institutul National de sanatate – Franta) recunoaste ca eficacitatea vaccinala variaza intre 40–80%. In Elvetia au aparut de 23 ori mai multe capuri de paralizii de nervi faciali decat au fost raportate anterior (Mutsch 2004).

Vaccinul antipolio – a fost prelevat pe rinichi tumoral de maimuta si deci persoanele vaccinate au contactat virusul SV40 cancerigen care nu moare ca urmare a formolizarii.

Vaccinul antipolio SABIN – prelevat pe rinichi de maimute verzi (originare din Africa) contami­nate cu virusul STLV3 – precursorul virusului HIV de la originea boli SIDA. Conform OMS poliomelita paralitica este principala cauza de infirmitate in tarile lumii a 3-a si o persoana din 10 moare din cauza ei.

De ce vaccinul antipolio SABIN este inca administrat copiilor cand Dr. Jonas Salk, care a preparat primul vaccin antipolio din lume, arata ca vaccinul este cel care cauzeaza cele mai multe cazuri de poliomielita.

Vaccinul DTP (diftero-tetano-pertusis) – se administreaza la 2, 4, 6, 12 luni cu un rapel la 2 ani si 6 luni. Dupa statistici 2/3 din decesele de moarte subita la sugari au fost ca urmare a vaccinarii DTP.

In SUA copiii vaccinati impotriva tetanosului si a DTP contacteaza alergii cronice de 2 ori mai mult decat copiii nevaccinati.Interval Vaccin Efecte
0–4 ore Toate vaccinurile Anafilaxie, alergii
0–3 zile Tuse convulsiva Encefalopatie, tardiv – DZ
0–28 zile Tetanos Plexus-brahialis-neuritis
5–15 zile ROR Encefalita, tardiv, trombocitopenii
7–30 zile Rubeola ROR Purpura trombocitopenica
7–42 zile Rubeola Artrita cronica, tardiv, boala Crohn


Dr. Buchewald in lucrarea sa „Nonsensul Vaccinarii” din 2002 afirma categoric: „Victoria impotriva epidemiei nu a fost castigata de vaccinuri ci de rezultanta imbunatatirilor aparute in domeniul tehnic, social, igienic si mai ales nutritional. Ipoteza ca vaccinurile stau la baza declin­ului bolilor infectioase este un mare nonsens”.

Dr. Keis Gaublomme – presedintele Asociatiei Internationale „Vaccine Damage Prevation” a dezvaluit mecanismele bolilor autoimune ce apar in urma diferitelor vaccinari.

Virusurile nu prezinta efecte secundare tipice si imediate, intrucat vaccinul slabeste sistemul imunitar al pacientului si face sa iasa la suprafata aspectele vulnerabile structurii genetice ale individului.

Dr. Scott Mumby (membru al Societatii Regale de medicina, membru fondator al Societatii Bri­tanice pentru nutritie si alergie) afirma ca vaccinarea este un asalt deliberat asupra sistemului imun aflat in dezvoltare. Sanatatea copiilor in crestere este slabita prin vaccinari multiple introduse prin programele de vaccinare.

In SUA s-au primit anual de catre sistemul federal guvernamental de raportare a reactiilor adverse la vaccinare aproximativ 11000 reclamatii privind reactiile adverse la vaccinare si se reporteaza 200 decese anual si disfunctionalitati permanente dependente de vaccin.

Imunologi de seama ca Shoenfield (2001) si Tichler (2004) vorbesc despre latura mizerabila a vaccinarilor. Ca substante de legaturi din compozitia vaccinurilor sunt: Aluminiu, Mercur, THYMEROSAL ce stau la baza declansarii bolilor ca: scleroza in placi, cancere, leucemii, tulbu­rari gastro-intestinale.


CONCLUZII

Vaccinurile duc la izbucnirea bolilor autoimune (DZ, scleroza in placi, boli reumatice, colita ulcero-hemoragica la persoane predispuse genetic sau pot influenta nefavorabil evolutia lor (Fourneau 2004, Wraith – 2003).

In Germania nu mai este obligatorie vaccinarea la copii de cativa ani, intrucat s-au raportat anual invaliditati grave postvaccin 1995–2004 dintre care 60% au fost despagubite.

Toate statisticile internationale dovedesc diverse falsificari intrucat vaccinarile au fost sustinute din interes si ignoranta a fenomenelor postvaccin.

Se cheltuiesc mai multi bani pentru propaganda vaccinului decat pentru cercetarea lor pe ter­men lung. Pentru a insela opinia publica si corpul medical, fabricantii de vaccinuri arata curba descrescatoare dupa introducerea vaccinului, dar de fapt boala infectioasa era in scadere puter­nica inainte de vaccinare iar introducerea acestora a determinat izbucnirea unor epidemii ale bolii impotriva careia trebuia sa se imunizeze.

Daca se mai continua vaccinarea va aparea in cateva decenii o patologie noua, cea a societatii vaccinate (a spus acum 31 ani Dr. Deloge in lucrarea sa „Tendencer de la medicine contemporane”).

Rog a se medita asupra numarului crescand de cazuri de cancere si DZ.

Principiul vaccinarilor obligatorii n-ar fi trebuit acceptat niciodata de guverne pentru ca el con­travine principiilor elementare ale drepturilor omului. Este vorba de nerespectarea opiniei si libertatilor individuale.

Actul vaccinal a devenit o psihoza si un adevarat act de credinta in atotputernicia med­icala!

BIBLIOGRAFIE
Kaufmann (R. E.) si Janeway (M.), citati in articolul lui Pilette, La poliomyélite [Poliomielita — n.tr.], in Survie, 1975, pag. 26;
Montanari (G.): Stato di male epilettico susseguente a prima e seconda iniezione antipo­lio con vaccino tipo Salk [Starea de rau epileptic succesiva primei si celei de a doua injectii antipoliomielitice cu vaccinul de tip Salk — n.tr.], in „Minerva Medica”, nr. 54, august 1963;Baguley (D. M.) si Glasgow (G.L.): Subacute Sclerosing Panencephalitis and Salk Vac­cine [Panencefalita sclerozanta subacuta si vaccinul Salk — n.tr.], in „The Lancet”, 6 octombrie 1973;
Hinton (G. G.) et coll.: Paralysis After Oral Poliomyelitis Vaccine [Paralizia Dupa Vac­cinul Antipoliomielitic Oral — n.tr.], in Canadian Medical Association Journal [Jurnalul Asociatiei Medicale Canadiene –n.tr.], nr. 87, octombrie 1962;
Bojitiov (S.) et coll.: Encéphalo-myélo-polyradiculonévrites par suite de l’utilisation du vaccin antipoliomyclitiquc de Sabin a germe vivant [Encefalo– mielo-poliradiculonevritele ca urmare a utilizarii vaccinului antipoliomielitic Sabin cu germen viu — n.tr.], in „La Presse Medicale [Presa Medicala — n.tr.]”, nr. 72, 11 ianuarie 1964;
Orstavik (I.) et coll.: Paralytic Poliomyelitis in Norway Since the Introduction of the Trivalent Oral Vaccine [Poliomielita paralitica in Norvegia de la introducerea vaccinului oral trivalent — n.tr.], in Bull.OMS, 1971;
Aaby, P., Jensen, H., Gomes, J., Fernandes, M., Lisse, I.M.: The introduction of diphthe­ria tetanus-pertussis vaccine and child mortality in rural Guinea-Bissau: an observational study. Int J Epidimiol 2004, 33 (2): 374–380;
Aaby, P., Vessari, H., Nielsen, J., Kenneth, M., et al: Sex differential effects of routine immunizations and childhood survival in rural Malawi. Ped Infect Dis J 2006, 25 (8): 721–727;
8. Albonico, H., et al.: Febrile infectious childhood diseases in the history of cancer patients and matched controls. Med Hypotheses, 1998c, 51 (4): 315–320;
9. Bach, J. F.: The Effect of Infections on Susceptibility to Autoimmune and Allergic Disease (Review). N Engl J Med 2002, 347: 911–920;
Barlow, W.E., Davis, R.L., Glasser, J.W., Rhodes, P.H.: The risk of seizures after receipt of whole-cell pertussis or measles, mumps, and rubella V vaccine. N Engl J Med 2001, 345 (9): 656–661 Barr, R., Limp, K.: Fact Sheet Measles. Autism independent UK, 1999.
Bergfors, E., Bjorkelund, C, Trollfors, B.: Nineteen cases of persistent pru-ritic nod­ules and contact allergy to aluminium after injection of commonly used aluminium-adsorbed vaccines. Eur J Pediatr 2005, 164(11): 691–7;
Bernsen, R.M.: Childhood asthma and allergy: the role of vaccinations and other early life events.EUR,Medical,Dissertations,2005.http://repubeur.nl/publications/med_hea/mh3/229957523/
Böhlke, K., Davis, R.L., Marcy, S.M., Braun, M.M., et al.: Risk of anaphylaxis after vac­cination of children and adolescents. Pediatrics 2003, 112 (4): 815–820;
Burmistrova, A.L., Gorshunova, L.P., Ebert, L.: Change in the non-speci-fie resistance of the body to influenza and acute respiratory diseases following immunization diphtheria-tetanus vaccine diphtheria-tetanus vaccine. Zh Mikrobiol Epidemiol Immunobiol 1976 (3): 89–91;
CDC (Centers for Disease Control and Prevention): Thiomersal in vaccines: a joint statement of the American Academy of Pediatrics and the Public r Health Service. MMWR 1999, 48 (26): 563–565;
16. CDC (Centers for Disease Control and Prevention): Overview of vaccine safety. 2003. http://www.cdc.gov/nip/vacsafe/
Cizman, M., et al.: Aseptic meningitis after vaccination against measles* and mumps. Pediatric Infectious Disease Journal 1989, 8: 302–308;
DuVernoy, T. S., Braun, M. M.: Hypotonic-hyporesponsive episodes reported to the Vaccine Adverse Event Reporting System (VAERS), 1996–1998. Pediatrics 2000, 106 (4): E52;
EURODIAB ACE Study Group: Variation and trends in incidence of child-hood dia­betes in Europe. Lancet 2000, 355: 873–876;
Farwell, J.R., Dohrmann, G. J., Marrett, L.D., Meigs, J.W.: Effect of SV40 virus-contaminated polio vaccine on the incidence and type of CNS neoplasms in children: a population-based study. Trans Am Neurol As-soc, 1979, 104: 261–264;
Fisher, M.A., Eklund, S.A., James, S.A., Lin, X.: Adverse events associated with hepati­tis B vaccine in U.S. children less than six years of age, 1993 and 1994. Ann Epidemiol 2001, 11 (1): 13–21;
Griffin, M.R., et al.: Risk of seizures and encephalopathy after immunization with the Diphtheria-Tetanus-Pertussis vaccine. J Am Med Association 1990, 263: 1641–1645;
Harrison, B. J., Thomson, W., Pepper, L., Ollier, W.E.: Patients who develop * inflam­matory polyarthritis (IP) after immunization are clinically indistinguishable from other patients with IP. Br J Rheumatol 1997, 36 (3):366–369;
Hernan, M. A., Jick, S. S., Olek, M. J., Jick, H: Recombinant hepatitis B vaccine and the risk of multiple sclerosis: A prospective study. Neurology 2004, 63:723–772;
Hornig, M., Chian, D., Lipkin, W.I.: Neurotoxic effects of postnatal thiomersal are mouse strain dependent. Molecul Psychiatr 2004: 1–13;
Jefferson, T, Rudin, M., Di Pietrantoni, C.: Adverse events after immunisation with aluminium-containing DTP vaccines: systematic review of the evidence. Lancet Infect Dis 2004, 4 (2): 84–90;
Lee, R., Robinson, J.L., Spady, D.W.: Frequency of apnea, bradycardia, and desatura­tions following first diphtheria-tetanus-pertussis-inactivated polio-haemophilus influen­zae type B immunization in hospitalized preterm infants. BMC Pediatr 2006: 6: 20;
Miller, E., Andrews, N., Stowe, J., Grant; A., et al: Risk of convulsion and aseptic meningitis following measles-mumps-rubella vaccination in the United Kingdom. Am J Epi­demiol 2007, 165 (6): 704–709;
Montgomery, S.M., Morris, D.L., Pounder, R.E., et al.: Paramyxovirus infections in childhood and subsequent inflammatory bowel disease. Gastroenterology 1999, 116 (4): 796–803;
Petrik, M. S., Wong, M. C, Tabata, R. C, Garry, R.F., Shaw, C. A.: Aluminum adjuvant linked to gulf war illness induces motor neuron death in mice. Neuromoleeular Med 2007, 9 (1): 83–100;
Valerian, V: Developmental neurobiology contraindicates vaccine paradigm. The mechanism of encephalitic damage from vaccines. 2000, http ://www. trafax. org/vaccine/myelin.html;
Verstraeten, T, Davis, R.L., DeStefano, F., Lieu, T.A., et al.: Safety of thiomersal-containing vaccines: a two-phased study of computerize health maintenance organization databases. Pediatrics 2003, 112 (5): 1039–1048;

articol din revista Atitudini, nr. 10, de Dr. Mihailescu Gavriil