Pandemia de gripă tip A(H1N1) la general

Pandemia de gripă tip A(H1N1) din 2009 a fost cea mai mediatizată epidemie de gripă din istorie. Deşi este vorba de o boală gripală uşoară şi cu o mortalitate relativ scăzută, alături de informaţiile şi îndrumările de educaţie sanitară benefice, media a declanşat şi o panică globală, cu rezultate nefaste. Gripa de tip A(H1N1) numită şi gripa porcină, gripa mexicană, sau gripa Nord-Americană a izbucnit în Mexic în luna aprilie 2009 şi s-a răspândit în întreaga lume.

Începutul epidemiei
Guvernul mexican a raportat Organizţiei Mondiale a Sănătăţii la 23 aprilie 2009 despre trei incidente separate:

* În Districtul Federal Mexico (Capitala) a apărut o serie de cazuri de viroză pulmonară şi a căilor respiratorii superioare începând de la data de 18 martie. Numărul de cazuri a crescut permanent ajungând la 854, dintre care, 59 decese.
* În San Luis Potosi, în centrul Mexicului, 24 de cazuri, cu opt decese.
* În Mexicali, la graniţa cu Statele Unite, 4 cazuri, fără mortalitate.

Dintre probele de laborator trimise la analiză în Canada, 18 au fost găsite pozitive la virusul gripal porcin A/H1N1, 12 dintre ele fiind identice genetic cu tulpini virale provenite din California[1].

Boala
Până în prezent zeci de state din întreaga lume au izolat la bolnavii de gripă virusul A(H1N1). Oficialităţile medicale raportează o boală gripală relativ uşoară, cu febră moderată, curbatură şi afectarea organelor respiratorii superioare (naso-faringelui), mai rar cu exprimări gastro-enterice, cu rare tendinţe de complicaţii.

Letalitatea - în general, prin insificienţă respiratorie acută - intervine la persoanele compromise imunitar, stresate, cu rezistenţa slăbită succesiv unor boli cronice, etc., dar, spre deosebire de celelalte gripe sezoniere, grupa de risc cuprinde şi tineret, femei gravide, sindromul metabolic, obezitate.

Accente epidemiologice
1. Rezervorul de virus: Deşi de origine porcină, nu s-au descris în anul 2009 cazuri de transmitere directă de la porc la om. Toate cazurile anchetate şi raportate au fost intra-umane.
2. Agentul de transmitere, principalul vector de răspândire a virusului au fost, nu animale sau păsări, ci avioanele (turism). În afară de vehicularea purtătorilor de virusuri la mari distanţe, aerul din avioane, reciclat, climatizat şi păstrat la condiţiile normale de presiune, este filtrat de particule supra micronice, deci ineficient pentru o parte dintre microbi şi pentru toate virusurile. Aceste condiţii înlesnesc transmiterea de virusuri de la un purtător, la mai mulţi călători.
3. Anotimpul: De regulă, gripele încep toamna şi dispar primăvara. Epidemia de gripă din 2009 s-a declanşat, conform comunicatului mexican la OMS, la 18 martie şi nu se ştie când va atinge apogeul. Organizarea sanitară mexicană a funcţionat cu o eficienţă parţială - dintre cele 63 de cazuri mortale declarate iniţial nu se poate conclude precis că în toate cazurile decesul a survenit în urma acestei gripe, anchetele epidemiologice nu au izbutit să stabilească sursa infecţiei şi nici când a izbucnit epidemia (când au apărut primele cazuri) şi cu ce amploare.
4. Grupa de vârstă: Grupa uzuală de risc la gripele obişnuite, în funcţie de vârstă, cuprinde populaţia trecută de 60 de ani. Actuala epidemie ocoleşte această grupă, preferând cu predilecţie populaţia de sub 40 de ani.
5. Fenomenul de aisberg: La bolile infective care nu dau mortalitate de 100 % există fenomenul de aisberg adică, cazurile manifeste clinic constitue doar o parte, mai mică sau mai mare, din populaţia infestată, purtătoare de germen, infectivă şi rezistentă faţă de germen. Deoarece încă nu s-au făcut cercetări pe eşantioane de populaţie, procentul de purtători sănătoşi este necunoscut. Este bine de ştiut că, cu cât procentul de populaţie rezistentă/imună este mai mare, cu atât scade amploarea epidemiei (efectul turmei).

Toate aceste puncte au valabilitatea limitată de o posibilă schimbare a edificiului antigenic viral, de care ne temem cu toţii[2].

În 11 iunie 2009 OMS a decis ridicarea gradului de pandemie la nivelul maxim de 6, ceea ce însemna că pandemia este inevitabilă[3][4].

În România
Primul caz confirmat de gripa A (H1N1) în România a fost confirmată pe 27 mai 2009 la o femeie de 30 de ani venită de la New York pe 23 mai, dupa ce a facut escala la Paris.

Conform directorului „Institutului Matei Balş”, Adrian Streinu-Cercel, Femeia avea o formă uşoară de boală şi nu mai prezintă acum riscul de a răspândi virusul.